In casa de chihlimbar zece negri mititei au nevoie de avocatul din limuzina




Nu stiu cum poti tu dormi noaptea, dar eu aproape deloc. Ceva ma retine tot timpul din a avea un somn profund care sa ma multumeasca pe deplin. Si apoi ma trezesc a doua zi dimineata destul de greu si cu regretul ca "mintea mea o ia razna" mereu inainte de somn si nu imi da pace deloc.

Mi s-a intamplat de atat de multe ori sa incerc sa ma pun la somn la o ora rezonabila, ca mai apoi sa imi dau seama ca visez cu ochii deschisi, ma gandesc la ceea ce am mai aflat ziua si imi vin tot felul de idei care trebuie numaidecat trecute in scris undeva.

Asa e! Mintea mea functioneaza de minune la ceas de seara si mai ales dupa miezul noptii.


Asa si in aceste zile 


Nu demult am primit pe mail vestea ca SuperBlog 2016 a mai introdus o proba in cadrul competitiei din perioada asta. Era vorba despre provocarea lansata de editura RAO prin care noi eram indemnati sa alegem cate o carte din trei categorii diferite de pe site-ul raobooks.com si sa ne motivam alegerea.

Ca imi plac cartile si ca toata familia citeste nu este un lucru ce ar trebui sa suprinda pe cineva in cazul meu. Ca si ai mei, si eu am mostenit asta si este un total avantaj pentru toata lumea.

Unele romane citite ma introduc cu totul in lumea lor iar altele imi dau motive sa am vise dintre cele mai ciudate noaptea. Uneori nici nu mai stiu daca ma aflu in lumea reala sau hoinaresc prin universul vreunui personaj literar preferat. 


O noapte cu vise incalcite


Asa ca in acea noapte, dupa ce am aflat despre noua proba de la editura RAO, am avut un vis destul de ciudat si complicat, cu mici franturi de realitate, in care personajele se tot intalneau fara nici o noima si in care eu priveam bulversata totul de undeva dintr-o limuzina.



Se facea ca zece oameni, un amalgam ciudat de straini care parea sa nu aiba nimic in comun, se aflau pe timp de weekend oaspeti intr-o casa de chihlimbar de pe o insula aparent fara alti locuitori.

Mi se pare ca inceputul seamana mult cu una dintre cartile mele preferate de la Agatha Christie, Zece Negri Mititei, vazuta si in categoria Clasic a editurii RAO. Probabil ca de acolo si-a luat inspiratia si subconstientul meu pentru a-mi proiecta un vis dintre cele mai bizare.

Dar minunata si imensa casa in care erau gazduiti cei zece necunoscuti nu era doar o simpla vila. Aceasta se pare ca scoatea la iveala secretele bine pazite ale tuturor celor care paseau in ea. Asa si cu crimele sau ilegalitatile infaptuite de oaspetii din acel moment. Fiecare dintre acestia putea avea viziuni cu trecutul celorlalti, astfel dandu-si seama cu cine are de-a face si de ce trebuie sa se pazeasca.

Aceasta casa de chihlimbar era vrajita si avea ea insasi o istorie crunta - fiecare dintre cei care o locuisera isi aflasera sfarsitul intr-un mod groaznic. 

Insa, ceea ce ducea rand pe rand la disparitia a cate un strain dintre cei 10 aflati in casa bizara era chiar amenintarea pe care o ridica fiecare in parte fata de ceilalti. Practic, in visul meu, necunoscutii se simteau in primejdie nu doar prin simplul fapt ca locuiau fortat in acel weekend unii cu altii, stiindu-si secretele, ci se temeau si de sfarsitul acelor zile care ar fi dus la dezvaluirea tainelor intregii societati, de catre restul.

Cred ca incep sa visez cartile care ma atrag!


Astfel, ciudata casa din chihlimbar reusea sa ii posede si sa ii umple de furie, de o putere neasemuita care ducea de fiecare data la moartea unuia dintre ei. Vila aceasta stranie din vis, cu misterul si rautatea pe care o starnea, o pot asemena cu vila din cartea Casa de chihlimbar de Kelly Moore, intalnita in categoria Fictiune Tineri de pe site-ul editurii RAO.



Insa, chiar daca rand pe rand, toate cele 10 personaje din casa ciudata ajungeau sa isi vada sfarsitul in cel mai tragic mod, initial, cand apele erau inca limpezi, unul dintre necunoscuti reusise sa dea un telefon unui avocat, ce se ocupa de cazurile lui de pe bancheta din spate a unei limuzine. Aici, povestea devine si mai ciudata, deoarece odata apelat numarul avocatului din oras, la capatul firului eram eu. 

Din ce in ce mai straniu, ma simteam atrasa de povestea spusa de unul dintre cele 10 personaje din casa de chihlimbar si chiar fara sa aflu prea multe amanunte, am hotarat sa ma pornesc fara doar si poate acolo. Crime misterioase, oameni total necunoscuti care sunt blocati intr-o casa bizara cu imposibilitatea de a iesi pana la sfarsitul weekend-ului. Era de mine!

Si-asa eram vazut drept cel mai putin integru avocat din intreg tinutul, ce rau avea sa-mi faca sa cercetez un pic aceasta poveste care parca imi dadea si fiori de placere? Clientii mei erau dintre cele mai de joasa speta persoane si nici nu ma indoiam ca erau vinovati, dar treaba mea era sa ii apar pe cei rai. Ba chiar din cauza numeroaselor astfel de cazuri pe care le avusesem de-a lungul carierei, imi era teama ca nu voi putea identifica un om acuzat pe nedrept.

Cred ca si partea asta din vis a fost inspirata oarecum din realitate, sau mai bine zis dupa titlul unei carti ce mi-a placut mult din categoria RAO Thriller, si anume Avocatul din limuzina de Michael Connelly.



Simteam ca asta este sansa mea de a descoperi ce se intampla cu acei oameni si daca printre ei chiar se afla inocenti sau doar criminali de rand. Insa, spre dimineata cand trebuia sa ajung sa iau bacul spre acea insula, tot in limuzina fireste, un zgomot puternic ce prevestea numai rau m-a facut sa pierd firul visului. Acolo, parea sa fi fost vorba de un accident, dar in realitate era doar alarma telefonului meu care suna atat de strident, incat m-am trezit agasata.

Eram nervoasa mai ales din cauza faptului ca nu am putut sa traiesc continuarea visului iar daca ma puneam la somn, niciodata nu as mai fi visat aceleasi lucruri, daramite reluarea povestii de unde a ramas. Asa ca nu mi-a mai ramas altceva decat sa scriu despre asta pentru proba editurii RAO.


Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2016.



Sursa foto: raobooks.com











Comentarii