Alte zile, alta lectura. Honore De Balzac – Eugenie Grandet

Eugenie Grandet si Bel-Ami - doua dintre cele mai recente lecturi ale mele


Bonjour, mes amis!


Au mai trecut cateva zile, am mai terminat o carte ce mi-a placut mult. De data asta este vorba despre Eugenie Grandet de Honore De Balzac. Cumva, am auzit de ea inca din liceu, de la ora de romana, cand mi-a fost recomandata de domnul profesor pentru lectura suplimentara, atunci cand studiam romanul de tip balzacian Enigma Otiliei de George Calinescu. 

Da, iti spun ca nu am apucat sa o citesc atunci, nici aceasta carte si nici altele care mi-au fost tot asa date ca exemplu, desi sunau destul de interesant si ok pentru timpul meu liber. Insa, am facut rost de ea si acum o am in biblioteca personala, si pentru ca mi-a sarit in ochi imediat de pe raft, am zis sa ma apuc in sfarsit de ea. Si nu imi pare rau deloc!

Acest roman balzacian surprinde exact lumea si felul de a fi al omului zgarcit. Aici se reliefeaza cel mai bine stereotipul avarului care munceste si aduna bani, averi si aur, doar ca sa isi poata admira bogatia fara margini. Asta fara a-si oferi bucuria de a trai, a se hrani si a se imbraca sau a se prezenta ca un om bogat ce este de fapt. Lasa lumea sa vorbeasca despre averile pe care le are, dar spune intotdeauna ca este cam sarac si ca nu are niciodata bani la el.

Doar cei apropiati lui(familia si notarul) ii cunosc intruaproape situatia, dar nu indraznesc sa ii ceara sa se afiseze in adevaratul statut pe care il are. Si desi titlul acestei carti este dat de numele fetei avarului – Eugenie Grandet – o tanara simpla si care nu cunoaste dragostea adevarata pana intr-un punct, de fapt romanul se invarte in jurul capatarii bogatiilor si pamanturilor de catre tatal acesteia – Mos Grandet.

O jumatate buna de roman il are in rol principal pe batranul avar care socoteste pana si alimentele ce sunt trebuincioase la bucataria propriei case, da bani fetei si sotiei lui si apoi tot el gaseste cum sa ii ia inapoi de la ele. Desi familia Grandet este cea mai bogata din Saumur, Franta, nu iese in lume, nu invita localnicii la petreceri fastuoase acasa la ea si nici nu se imbraca sau poarta asa cum ar face-o oamenii cu multi bani.

Daca este sa-i gasesc totusi o calitate lui Mos Grandet – capul familiei si fost primar in Saumur – ar fi aceea ca este chibzuit si are un mare fler in afaceri. De obicei, face lucrurile pe ascuns, fara stirea celorlalti negustori(el fiind dogar) si iese in castig. Asta si bogatia lui ascunsa pe care nu o stie nimeni cu adevarat il transforma in subiect de barfa in Saumur, dar este si admirat si foarte respectat in acest loc ce nu cunoaste persoana mai descurcareata si mai bogata decat batranul Grandet.

Si totusi, in aceasta lume perfecta a mosului avar, sotia si fiica lui nu sunt decat niste sclave si trebuie sa intampine capriciile capului familiei. Pe langa faptul ca Grandet doreste sa faca din ce in ce mai multi bani fara sa plateasca impozite si taxe sau alte dari, mai are o ambitie: fiindca are fata de maritat se gandeste ca ar putea face o afacere frumusica si din casatoria ei cu unul dintre barbatii din familiile ce se numara printre putinii care sunt invitati in casa lui.

Insa, sosirea neasteptata a unui nepot de pe frate din Paris care ramane sarac si orfan, il da peste cap pe mos Grandet. Eugenie Grandet se indragosteste de varul ei, sotia sa incepe sa ii ia partea fiicei si a nepotului din Paris iar viata barbatului este data cumva peste cap.

De pe la jumatatea romanului, Eugenie Grandet devine in sfarsit personajul principal al povestirii. De la dragostea ei pura pentru Charles – verisorul – si pana la rebeliunea ei legata de zestrea ei  pe  care o imprumuta acestuia, viata fetei se transforma incet incet din ceva frumos intr-o poveste trista in care ea il asteapta pe cel iubit mai multi ani fara a-i fi dat vreun semn de viata.

Din cauza mortii mamei sale, a tatalui sau in cele din urma, dar si a dezamagirii din dragostea purtata verisorului, Eugenie se transforma intr-o pioasa domnisoara la varsta de 30 si ceva de ani, refuzand casatoria si tot ce vine odata cu asta. Insa, chiar daca este privita in Saumur ca o copie fidela a tatalui ei in timpul vietii, deoarece ramane in aceeasi casa, poarta aceleasi haine ca mama sa si tocmeste cheltuielile casei la fel de bine ca mos Grandet, femeia ramane fidela bisericii, face acte de bunatate, face donatii si ajuta saracii din zona, nimic ce i-ar putea fi reprosat.

Eugenie Grandet este, de fapt, stereotipul fetei supuse, cuminti si fara indrazneala, care iubeste o singura data, fara a avea parte de asta, si care mai apoi se retrage in sine ca un boboc ce putea sa infloreasca frumos, dar s-a vestejit inainte de a straluci asa cum ii era destinat.

Daca ar fi sa ii reprosez ceva personajului Eugenie Grandet ar fi faptul ca ar fi trebuit sa fie mai tare si sa nu lase dragostea sa o orbeasca si nici sa o transforme in ceea ce si-a dat seama ca era tatal ei. In orice situatie, se poate sa iti faci mai mult curaj si sa iti depasesti conditia in care te afli si din care crezi ca nu vei putea iesi vreodata, asta daca ai suficienta vointa. Un exemplu foarte bun ar fi personajul celeilalte carti despre care am scris anterior: Bel-Ami al lui Guy De Maupassant.

Spune-mi, cum ti s-a parut acest roman si ce ai fi dorit sa se fi intamplat altfel pe parcursul povestirii?


Bissous :*:*:*


Comentarii